Cum va spuneam intr-un post anterior sunt fanul nr 1 a tot ce inseamna Craciun, evident sunt si fan luminite.
Nu stiu despre tine, dar mie mi se intampla rar sa am momente in care ma cred...ei bine...absolut geniala!!! Sunt atat de rare de fapt, ca le tin minte pe toate. Am senzatia ca tooooata lumea este a mea, ca nu mai e nimeni ca mine. La fel de destept, frumos, bun strateg, etc. NIMENI. Si ghici ce se intampla cand ma cred eu geniala?
Nu mai e mult, doar 9 nopti friguroase si instelate pana vine Mosul.
Incep sa ma gandesc la Craciun de la Paste, sufar de nostalgie dupa revelion, lunile ianuarie si februarie imi par horror de gri si as face bradul, daca nu s-ar ofili, din iunie.
Evident casa mea, incepand cu 1 decembrie al fiecarui an, este un muzeu dedicat Craciunului.
Iar Magic FM chiar este radioul lui Mos Craciun:)
Am o mie si una de decoratiuni si luminite, si le tin pe toate minte, desi anual ca orice maniac compulsiv depresiv ce se respecta imi cumpar ceva tematic nou. Nu uit sa scot din cutie nici macar ultima steluta rapciugoasa, rupta si prafuita. Cele mai vechi elemente de decor sunt de o varsta cu mine: un mos Craciun de ceara...ce dupa 31 de ierni a mai ramas doar forma de el, iar culorile i le intuiesc chiar si eu, si inca vreo doua globuri de sticla comuniste pana in cel mai mic detaliu.
Pe cele mai dragi decoratiuni le-am mostenit impreuna cu o fata de masa cu mosi si reni de la matusa mea si sunt nepretuite. Cred ca imi amintesc aproape fiecare Craciun din copilarie cand ne strangeam toata familia, matusi, verisoare, unchi si impodobean impreuna bradul.
Amintirile copilariei sunt cele mai de pret comori si chiar daca, din pacate, azi nu mai suntem toti impreuna fizic de sarbatori, la noi Craciunul a fost si este sarbatoarea nr 1.
De luminitele din oras sau piete de Craciun nu cred ca mai are sens sa va spun ca le ador, nu?
Stiu...o sa-mi spuneti ca Mosul nu exista si a fost inventat de Coca Cola, ca sarbatoarea este una a consumerismului ...well I DONT GIVE A FUCK!!! I LOVE XMAS!!!
Bradul..well bradul first of all trebuie sa fie brad! nu plastic, nu crengi atarnate de perete in forma trista de bradut, nu in ghiveci, NU, bradul este brad, si il cumpar in fiecare an in primul weekend din decembrie, fie mai inalt, fie mai scund, mai rotund sau mai stufos, sta cuminte pe balcon pana in weekend-ul dinaintea Craciunului cand scot comorile din cutii si il imbodobim impreuna de la cel mai mic la cel mai mare.
Norocul meu, si al oricarui iubitor de Christmas trees, este ca mai toate magazinele mari de bricolaj aduc incepand cu 1 decembrie brazi pe toate gusturile si buzunarele, preturile incepand de la 50 de lei pana la 150 de lei. Unde mai pui ca pt o suma modica de 5 lei il impacheteaza frumos in plasa verde si pentru inca 5 lei il fezandeaza domnii de la magazin ca sa-ti intre tie in suportul de acasa. Asa ca in Obor sau in alte piete, unde aceiasi braduti costa de la 100 de lei in sus, te de duci doar daca ai nervi si chef sa te tocmesti.
Provocarea acestui sezon: -Cum salvezi bradul de copilul umblator si rontaitor? Dar de ceilalti 5 copii ai prietenilor care vin in vizita?
Spor la decorat..eu ma duc la renii mei sa-i pazesc de a mica, sa nu le rontaie vreun ochi sau nas
:D
Recunosc, sunt un mare fan al bunicilor si bunicutelor. Pentru mine ei reprezinta esenta familiei, a caldurii si a dragostei. Poate am avut noroc de o bunica tare iubareata, ori poate ca in codul nostru genetic apare aceasta informatie, ca trebuie sa ii iubim pe batranii nostri. Iar filmuletul de mai jos nu face altceva decat sa ne aminteasca sa le dam un telefon si sa le spunem cat de mult ii iubim, asta pentru cei care inca mai au norocul sa ii poata suna.
Enjoy :)
Cuminte .... am fost, n-am fost dar am o placere nebuna de a darui in general, si in mod deosebit de sarbatorile de iarna. Cadouri mici sau mari, nu caut sa fie cele mai scumpe sau frumoase ci sa reprezinte ceva. Sa ii aminteasca daca se poate si peste ani celui care le-a primit, de mine. Caut cadouri cu poveste, cadouri care sa provoace bucurie. Asta caut eu cam tot anul cand trebuie sa ofer ceva celor dragi, iar luna decembrie din acest motiv este luna mea preferata!!!
Well... de Mos Nicolae am o traditie proprie.. La mine Mos Nicolae aduce... Dulciuri siii.... Sosete:D ei si aici vine provocarea... Cum le impachetam sa arate cat mai dragut, sa fie personalizate si totusi sa starneasca emotia de va povesteam mai sus.
Pentru personalizat si povesti transpuse in obiecte cu suflet ma bazez pe LE COSE ANIMATE iar pentru restul pe mine evident:)))
Asa ca de impachetat, am impachetat, ghetutele le-am lustruit si acum astept cuminte sa vina seara pe furisi pentru cei mari dar si pentru cei mici Mosul cel bland si bun cu daruri haioase sper, si nu cu nuiele:D
Happy Saint Nicholas!!!
Va anunt din start ca acesta nu este un material lung si stufos documentat de catre mari pedagogi si terapeuti in psihologie infantila.
Aceasta este o postare ce se vrea funny si de bun simt:) Nu stiu daca o sa-mi iasa niciuna, nici alta.
Puiul mamii de 11 luni jumate debordeaza de personalitate si stie foarte bine ce vrea, da, deja!!!
Si cum ochii vad, inima cere, desi ma straduiesc din rasputeri in calea vijeliei sa nu apara obiecte periculoase, nepermise etc.
Ce sa vezi, totusi din lipsa acuta de somn si liniste am uitat nemernicia de incarcator, in priza evident.
Cum weekend-ul a fost mereu partea mea preferata din saptamana, si acum este la fel...ca doar e si tati acasa si tati are nervii odihniti si e plin de creativitate, deci tocmai bun sa stea cu muza cea mica pret de 5 minunte cat eu fac orice altceva decat ce-i pofteste inima domnitei.
Si ma apuc sa spal vasele ca deh...ce altceva sa faci in weekend, nu? Pe fundal plosc-buf- paf-trosc, chicoteli si sughituri ( rasete de bebelusi evindent) semn ca se inteleg bine.
La un moment dat se face liniste iar creierul meu ce tanjeste dupa o clipa de liniste se cuibuseste in cutia craniana pana cand zbangggggg!!!!!! Butonul de panica se activeaza! Daca e liniste e clar ca nu-i bine, si in drum spre dormitor imi fac o mie de scenarii cu lucrurile nepermise(momentan) pe care le pot face inamicii, cum ar fi uitatul la televizor. Ma apropii ca felina sa nu sperii prada, sa nu cumva, miseleste, sa inchida televizorul si sa-mi spuna: " cum draga, copilul cand stau eu cu el e tacut, linistit si cuminte, doar cu tine are toane." si cand ce sa vezi , televizorul spre surprindere mea nu mergea dar copilul savura si se amuza de o frumusete de incarcator de telefon.
Deznodamantul?! Una bucata copil urland din rasputeri ca vrea incarcatorul, tatal: socat ca doar nu avea ce sa i se intample rau sub supravegherea lui atenta, mama adica eu: ISTERICA!
Si acum revin si la titlul postarii, desi nu sunt doctor in educatia copiilor stiu ca bunul simt imi dicteaza asa: daca ai apucat sa-i spui NU, atunci NU ramane. Iar daca ai impresia ca la 11 luni jumatate nu intelege ce inseamna NU si ca nu merita sa "iriti" copilul folosind NU atunci cand tu consideri ca este cazul, soc si groaza dar peste 2 ani vei avea cel mai needucat si rasfatat odor.
Nu te intreb nici de ce nu iti ingrijesti dantura, sau de ce nu esti atenta ca omul tau tocmai a primit un mesaj de la amanta. Stii de ce? Pentru ca nu ma intereseaza daca omul are sau nu amanta, doar nu e al meu. Asa cum nici viata mea nu e a ta. Nu mai intreba cand vine urmatorul, pentru ca esti cam a 55500904920420940349209 persoana care o face. Si din pacate, la un moment dat, mintea mea s-ar putea sa se scurtcircuiteze, si tu sa fii nefericita castigatoare a unui pumn. In gura. In gura aia cu care ai grija sa ma intrebi cand il fac pe numarul doi.
Despre de ce Nu fac al doilea copil, intr-un alt Sunday Post, desigur :)
Nu sunt nici pe departe un om care sa se laude cu patriotismul sau. Din contra, de obicei, alaturi de "Romania" asez de cele mai multe ori cuvinte grele. Insa daca e ceva ce ma impresioneaza mereu, fara sa dea gres, acela e steagul nostru, al romanilor.
Stiam in mare despre banii pe care ii aveam in portofel, insa nicidecum despre cei pe care ii puteam cheltui efectiv. Asa ca ajungeam des la limita, atunci cand promiteam uitandu-ne sincer una in ochii celeilalte, ca aceea urma sa fie 'ultima' bluza pe care aveam sa o fi cumparat in acea zi.
Uite la noi doua astazi. Am umplut trei pungi mari si urate de la mega cu biscuiti, branzici, carnita si asa mai departe, toate pentru cel mic. Ai uitat sa iti cumperi gel de dus. Nu-i nimic, cat timp piticul are tot ce-i trebuie, nici nu mai conteaza. Dupa ce am lasat pungile cu mancare in masina, ne-am dat seama ca ne-ar mai trebui totusi si niste extra pampersi. Astia nu sunt niciodata suficienti.
In magazin, am realizat ca vine Mos Nicolae, asa ca a trebuit sa incropim repede cateva cadouri simpatice. Am ales ce ne trebuie si a fost o provocare din nou sa le ducem pe toate pana la masina. Eu cu un camion de jucarie imens sub brat si cu un bax de pampersi infipt in cealalta mana. Tu, cu pungi in ambele maini, iti da seama brusc ca ti-ar mai trebui si o olita pentru bebe. Asta chiar ne-a pus capac. Ne-am uitat din nou una in ochii celeilalte si am ras cu lacrimi. Either it's easy or hard, we still laugh. How cool is that?:-)
-Nu esti tu cand ti-e foame, spuse el furios. Dar mananca si tu un biscuite ceva inainte sa ti se faca foame rau, doar stii ca te transformi.
-Mami, dar dupa ce o sa mananci nu o sa mai fi asa, nu? Asa e tati? Nu o sa mai fie nervoasa, nu?
De fapt...au perfecta dreptate. Eu am renume in familie. Sunt un monstru furios cand mi-e foame, te-as sfasia in bucati mici mici si te-as arunca la lei daca te pui in calea mea si a..mancarii. Si nu, nu mananc niciun biscuitel inainte, nu pentru ca mi-ar fi teama ca o sa ma ingras, ci pentru ca domne, ce nu intelegeti voi, este ca eu nu mananc doar de foame.
Mananc de placere.
Si e musai sa mananc ceva bun cand mi-e foame foame foame, si atunci da, zana mea mica, nu o sa mai fiu "asa nervoasa". Dar daca sa-te-fereasca-sfantu mi-e foame si imi dai mancare mediocra...Ei bine, ca sa zic asa... o sa afli. Tu, cel care ai indraznit sa iti bati joc de tabieturile mele de gurmanda, si tu care din intamplare ai ajuns sa citesti Daily Sunday. O sa afli si daca imi dau mancare buna, si daca nu. Asa ca fii pe faza, pun pariu ca nici tu nu esti tu cand ti-e foame, nu? :)
Recunosc...cel putin cu un an in urma stiam fiecare coltisor din oras..si cand spun coltisor ma refer la cafenele, baruri, restaurante. Desi, in timp ce am fost insarcinata m-am limitat la ultima categorie si chiar in weekend-ul de dinaintea marelui eveniment am scos tot familionul la thailandez si chinezesc sa-mi fac "plinul".
Dupa ce am nascut... socializarea a trecut pe locul doi iar iesitul in oras (cel mai mare hobby al meu) a trecut pe ultimul loc.
Si totusi...noi astia cu spirit de animal party, cei care eram devoratori de cafenele si restaurante in epoca de glorie a tineretii noastre doar nu credeti ca ne incuiem cu progeniturile in casa?!
Vara optiunile sunt nelimitate, salti odorul si pleci in parc, la o terasa, la o plimbare... te poti duce aproape oriunde si aproape oricand. DAR IARNA?????!!!!!! Ce fac oamenii cu copii iarna??? Ar trebui sa fie una din cele mai cautate intrebari pe Google.
Sambata trecuta aud ca s-a deschis un restaurant nou, italienesc...zic: moamaaaaaaa e rost sa port blugii noi nouti marimea 34 pe care tocmai i-am achizitionat ca premiu pentru cele 50 de kg pe care le arata cantarul, sa sarbatoresc despartirea de cele 17 castigate in sarcina.
Pfoaaaa minunat!! Ma spal pe cap, ca doar e duminica, imi pun blugii noi, imbrac copilul, evident asortat cu mine, ii spun tatalui sa-si ia totusi o camasa draguta pe el ca mergem intr-un loc fancy.
Totul se impletea frumos in mintea mea, copilul dormise deci nu avea de ce sa se smiorcaie si sa fie morocanos tocmai la restaurant, pregatesc repede si mancarea de luat la pachet pentru minunatie.
Ajunsi la locatie chelnerul amabil ne invita inauntru...ma uit repede in jur, mobilier cool, mesele aranjate frumos, elegant, pahare de vin, pahare de apa... na... ca la orice restaurant fancy, oamenii cool cel putin la prima vedere. Il rog mandra pe chelner sa ne ajute cu un scaun de bebelus, dar usor ingrijorat ne anunta ca este ocupat. Hmmm, eram patru la masa deci vom face cu randul si vom tine cele 8 kg vioaie in brate.
Si de aici... well, de aici s-a rupt filmul, filmul acela in care jucam eu evident rolul principal... copilul cuminte, nimic de zis, dar ii placea la nebunie focaccia de pe masa motiv pentru care in jurul mesei noastre, pe masa, sub masa, pe blugii mei noi, pe blugii tatalui, in cafea, in paharul cu apa... basically everywhere erau frimituri de focaccia. Deja aveam impresia (si nu cred ca era doar o impresie) ca toti angajatii se uitau urat (si pe buna dreptate) la noi, gandindu-se probabil la cat au de strans dupa ce ne hotaram totusi sa platim si sa plecam acasa. Minunea, am uitat sa va spun, are 11 luni si e la diversificare, motiv pt care am scos elegant din poseta cutiuta cu outul fiert pe care il avea in meniu in ziua respectiva... deci la frimiturile de focaccia despre care va spuneam mai devreme putem adauga si muuuuuuuuult ou, doar galbenusul bine fiert, evident, ca albus inca nu are voie.
Adorabila a invatat si o smecherie noua, stie sa scuipe, iar atunci cand are gura plina de mancare se distreaza teribil daca printre singurii doi dintisori dobanditi pana acum scuipa mancare imbibata cu saliva...o poezie, ce sa va povestesc.
So long story short... iesirea de duminica la restaurantul nou si cool a fost o placere pentru noi si o teroare pentru angajati, care dupa ce am plecat s-au chinuit probabil sa scoata petele de ou de pe fata de masa si frimiturile de focaccia din tapiteria scaunelor. Daca pana la 6 luni reuseam cumva sa nu agit tot localul cand ieseam cu puiul mic de unicorn in oras, de la 6 luni insa meniul copilului contine tot felul de lucruri periculoase (precum piureul de morcov) pentru orice vesela, fata de masa, uniforma de chelner sau tapiterie de scaun.
Traiesc cu speranta ca va invata repede sa manance singura, frumos si elegant, cu tacamuri nu cu mana :D
Stii senzatia aceea cand Universul si toooate zeitatile posibile fac misto de tine? Nu? Pai sa-ti dau un exemplu. N-ai dormit toata noaptea pentru ca zana mica tuseste ca un magar si soarele de abia ce si-a aratat fata. Sunete sinistre se aud in jur, iar tu te intrebi daca Trump a innebunit si a pus de un razboi mic cu rusii. Nu iti face griji, e doar aceeasi zana care muta mobila pentru ca i-a cazut jucaria sub noptiera. Apoi se aud cele mai terifiante cuvinte: "Mami, hai, trezesteeee-te!!!! E zi afara!" Da. Universul acela care se presupune ca tine cu tine tocmai ranjeste, iar tu deschizi un ochi cu teama si speranta, ca poate o minune se petrece si cineva te salveaza. Sa dormi macar o secunda in plus. Pe cine fraieresti? O ora in plus, sau doua, sau toata ziua domne, ca n-ai omorat pe nimeni.