Nepoata mea, o splendoare de fetita, de 3 anisori si un pic.. Vorbeste zilnic despre el, il asteapta ca si cand si ne intreaba in fiecare dimineata: "azi a venit Craciunul?!? Cand vine Mosul?!?" Iar eu ii raspund de fiecare data: " esti sigura ca vine si anul asta? Ai fost suficient de cuminte"

Raspunsul ei este mereu acelasi: " dar bineinteles Dada...am fost foarte cuminte, eu mereu sunt cuminte!!", si ma priveste fix in ochii minunandu-se de oare cum imi pot imagina ca ea, minunata de ea, ar putea fi si altcumva decat cuminte. 

Si atunci imi vine in minte o intrebare ce nu-mi da pace, mai ales in tumultul ultimelor evenimente, vezi Aleppo, dar nu numai. Ma intreb, desi am fost cuminti, cinstiti, onesti, rabdatori si impaciutori, desi am fost iertatori  si iubitori... De ce nu vine oare si la noi Mos Craciun?!? De ce pentru unii muma si cu altii ciuma cum s-ar spune?!?!

Cred ca Mos Craciun vine la noi toti, la noi toti care credem sincer ca exista. Nu ne aduce cadouri stralucitoare si frumos impachetate. Si poate uneori nu are nici parul alb si nici mantie rosie.  Pentru noi cei care credem in magie si in minuni, Mosul lasa sub brad lucruri pe care doar ochii sufletului le pot vedea...

Sta in puterea noastra sa le observam si sa ne bucuram de ele.