Recunosc...cel putin cu un an in urma stiam fiecare coltisor din oras..si cand spun coltisor ma refer la cafenele, baruri, restaurante. Desi, in timp ce am fost insarcinata m-am limitat la ultima categorie si chiar in weekend-ul de dinaintea marelui eveniment am scos tot familionul la thailandez si chinezesc sa-mi fac "plinul".
Dupa ce am nascut... socializarea a trecut pe locul doi iar iesitul in oras (cel mai mare hobby al meu) a trecut pe ultimul loc.

 Si totusi...noi astia cu spirit de animal party, cei care eram devoratori de cafenele si restaurante in epoca de glorie a tineretii noastre doar nu credeti ca ne incuiem cu progeniturile in casa?!
Vara optiunile sunt nelimitate, salti odorul si pleci in parc, la o terasa, la o plimbare... te poti duce aproape oriunde si aproape oricand. DAR IARNA?????!!!!!! Ce fac oamenii cu copii iarna??? Ar trebui sa fie una din cele mai cautate intrebari pe Google.

Sambata trecuta aud ca s-a deschis un restaurant nou, italienesc...zic: moamaaaaaaa e rost sa port blugii noi nouti marimea 34 pe care tocmai i-am achizitionat ca premiu pentru cele 50 de kg pe care le arata cantarul, sa sarbatoresc despartirea de cele 17 castigate in sarcina.
Pfoaaaa minunat!! Ma spal pe cap, ca doar e duminica, imi pun blugii noi, imbrac copilul, evident asortat cu mine, ii spun tatalui sa-si ia totusi o camasa draguta pe el ca mergem intr-un loc fancy.
Totul se impletea frumos in mintea mea, copilul dormise deci nu avea de ce sa se smiorcaie si sa fie morocanos tocmai la restaurant, pregatesc repede si mancarea de luat la pachet pentru minunatie.

Ajunsi la locatie chelnerul amabil ne invita inauntru...ma uit repede in jur, mobilier cool, mesele aranjate frumos, elegant, pahare de vin, pahare de apa... na... ca la orice restaurant fancy, oamenii cool cel putin la prima vedere. Il rog mandra pe chelner sa ne ajute cu un scaun de bebelus, dar usor ingrijorat ne anunta ca este ocupat. Hmmm, eram patru la masa deci vom face cu randul si vom tine cele 8 kg vioaie in brate.
Si de aici... well, de aici s-a rupt filmul, filmul acela in care jucam eu evident rolul principal... copilul cuminte, nimic de zis, dar ii placea la nebunie focaccia de pe masa motiv pentru care in jurul mesei noastre, pe masa, sub masa, pe blugii mei noi, pe blugii tatalui, in cafea, in paharul cu apa... basically everywhere erau frimituri de focaccia. Deja aveam impresia (si nu cred ca era doar o impresie) ca toti angajatii se uitau urat (si pe buna dreptate) la noi, gandindu-se probabil la cat au de strans dupa ce ne hotaram totusi sa platim si sa plecam acasa. Minunea, am uitat sa va spun, are 11 luni si e la diversificare, motiv pt care am scos elegant din poseta cutiuta cu outul fiert pe care il avea in meniu in ziua respectiva... deci la frimiturile de focaccia despre care va spuneam mai devreme putem adauga si muuuuuuuuult ou, doar galbenusul bine fiert, evident, ca albus inca nu are voie.
Adorabila a invatat si o smecherie noua, stie sa scuipe, iar atunci cand are gura plina de mancare se distreaza teribil daca printre singurii doi dintisori dobanditi pana acum scuipa mancare imbibata cu saliva...o poezie, ce sa va povestesc.
So long story short... iesirea de duminica la restaurantul nou si cool a fost o placere pentru noi si o teroare pentru angajati, care dupa ce am plecat s-au chinuit probabil sa scoata petele de ou de pe fata de masa si frimiturile de focaccia din tapiteria scaunelor. Daca pana la 6 luni reuseam cumva sa nu agit tot localul cand ieseam cu puiul mic de unicorn in oras, de la 6 luni  insa meniul copilului contine tot felul de lucruri periculoase (precum piureul de morcov) pentru orice vesela, fata de masa, uniforma de chelner sau tapiterie de scaun.

Traiesc cu speranta ca va invata repede sa manance singura, frumos si elegant, cu tacamuri nu cu mana :D